sâmbătă, 25 februarie 2012

Three woods knife

Un cutit mai deosebit
Am reusit sa termin cutitul. N-a iesit asa cum vroiam, din pacate. In timpul prelucrarii, lemnul fosilizat avea o fisura interioara care a cedat in procesul slefuirii si a plecat cu partea terminala a manerului astfel incat am fost nevoit sa-l modific. N-am avut chef sa ma apuc sa demontez lemnul cel negru si sa lipesc alta bucata. I-am schimbat doar forma initiala si l-am finisat.
Din punctul meu de vedere nu a iesit rau. Sta bine in mana si manerul e intepenit foarte solid pe tang. Am reusit sa-l aduc la un finisaj frumos terminand cu smirghel de 1000 si apoi lustruit indelung cu o bucata de piele.
Momentan l-am lasat pentru o noapte in ulei de in sicativat. Acum e la zvantat si deseara sau maine repet operatia ca sa saturez lemnul cu ulei. Nu cred ca mai e necesar sa-i dau si cu ceara. Porii s-au inchis destul de bine si lemnul lasa o senzatie foarte placuta la atingere.
Bog-oak-ul e o categorie de lemn destul de dificil de prelucrat manual- doar din pila si smirghel. Arata exceptional de frumos cand e gata si se preteaza minunat la decorat manere.
Mesteacanul finlanzez s-a comportat ca de obicei- docil la slefuit si modelat, cu un aspect al nervurilor foarte pronuntat.
Marea revelatie pentru mine a fost insa buxusul. E un lemn incredibil si slefuit, are o finete ce intrece toate tipurile de lemn cu care am avut de a face pana acum. Cred ca doar Tisa il intrece dar am tisa la indemana asa ca o sa am pe viitor termen de comparatie. Desi se modeleaza greu, mai greu decat mesteacanul sau bog-oak-ul, inelele interioare ale nodului de buxus (caci am ales un nod pentru bucata asta) are un aspect extraordinar si o incredibila finete la pipaire.
Cele trei tipuri de lemn absorb uleiul diferit. Ca permeabilitate mesteacanul e pe locul 1 urmat la mica distanta de bog-oak si in final de buxus care are fibrele mult mai dense. Pielea decorativa absoarbe uleiul ok si are nevoie de mai mult ulei decat lemnul. Dupa acest prim tratament am observat clar diferentele de absorbtie si incep sa invat cam ce tratament are nevoie fiecare in parte la proiectele mele ulterioare.
Pe o latura a lemnului fosilizat, deocamdata apare o fisura de suprafata insa e una superficiala si intra in lemn doarvreo 2 milimetri. Necazul va fi rezolvat cu un amestec de adeziv, ulei de in si rumegus de lemn din acelasi material.
Dar sa las pozele sa-si spuna povestea:
Cutitul asta e de vanzare. Daca place cuiva, astept un mesaj pe mail.  Iar daca n-o sa placa suficient de mult nimanui, atunci poate o sa-l vrea cineva drept cadou. 
Si nu. Nu este ultimul cutit pe care l-am construit. Vor mai urma si altele ...

4 comentarii:

  1. O Karesuando de la Ironage. Otel bunicel si fara mari pretentii.

    RăspundeţiŞtergere
  2. Felicitari pentru realizare. Are o linie originala.

    RăspundeţiŞtergere
  3. Multumesc Toctomerius :). Ideea nu e prea originala. Adica in sensul ca nu-mi apartine. Am "imprumutat" modelul cu lemnul din mijloc pozitionat invers de pe my knife. E acolo un meserias care scoate niste modele extraordinar de frumoase. Pe langa modelele lui, asta micu al meu pare o caricatura jalnica. Da' repetitia-i mama invataturii si sper ca urmatorul (care va fi un Mora - m-a rugat cineva sa-l reconditionez) sa iasa mai frumos.

    RăspundeţiŞtergere